Privind din perspectiva starii patrimoniului, insolventa si insolvabilitatea sunt deopotriva proceduri prin care se urmareste stingerea anumitor obligatii datorate.
Procedura insolventei reglementata de Legea 85/2014 se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru lichidarea datoriilor ajunse la data scadenta. Exista posibilitatea ca in patrimoniul societatii sa se afle active sau bunuri ce pot fi valorificate pentru stingerea datoriilor.
Mai exact, in momentul in care debitorul nu mai dispune de sume "cash" pentru plata datoriilor ajunse la scadenta, acesta se afla in stare de insolventa. Aplicand prevederile Legii Insolventei, daca debitorul insolvent intruneste anumite conditii, are posibilitatea de a intra intr-o faza a reorganizarii activitatii in baza unui plan aprobat de creditori si confirmat de judecatorul sindic. In caz ca debitorul nu respecta planul de reorganizare, acesta intra direct in faliment.
Procedura insolvabilitatii reglementata de art. 172 din Ordonanta Guvernului 92/2003 presupune acea stare de dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, in care valoarea elementelor pasive (generatoare de datorii/cheltuieli) este mai mare decat valoarea celor active (generatoare de venituri).
