Plata nedatorata

          Deoarece se evita sau se fac unele confuzii cand vine vorba despre restituirea unei plati nedatorate, am ales sa vorbesc astazi despre o sectiune din Codul Civil, din capitolul Faptele juridice licite - Plata nedatorata.
   
            Notiunea de plata nedatorata este reglementata de Codul Civil incepand cu art. 1341 pana la art. 1344, semnificand faptul ca cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire. Plata poate reprezenta o suma de bani sau un bun individual determinat. Plata nedatorata nu are temei contractual, ci obligatia de restituire are la baza un fapt juridic.
            Partile in aceasta situatie sunt creditorul - cel de la care porneste plata si debitorul - celui caruia i se face plata. Pentru a se supune restituirii platii din partea debitorului catre creditor, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

• existenta unei plati
• plata sa fi urmarit o datorie inexistenta din punct de vedere juridic in raporturile dintre cei doi
• plata sa se fi facut din eroare

                Efectul platii nedatorate este obligatia de restituire ce ii revine celui caruia a primit plata, acesta fiind diferita in functie de conduita (buna-credinta sau rea-credinta).
         
               Debitorul este de buna-credinta atunci cand nu a stiut ca plata care i s-a facut este nedatorata, intrucat acesta este tinut sa restituie lucrul, dar pastrand fructele (tot ceea ce un lucru produce periodic, fara ca substanta sa sa scada - dobanzile, chriile). In cazul in care a instrainat lucrul, trebuie restituit pretul primit, nu valoarea care o avea la acel timp. Iar daca lucrul a pierit in mod fortuit, debitorul se va elibera de obligatia de restituire.

                 In cazul in care debitorul se dovedeste a fi de rea-credinta prin faptul ca desi stia ca nu i se datora o plata, acesta acceptand-o, va fi tinut sa restituie atat lucrul cat si fructele percepute. Daca a instrainat lucrul, va fi nevoit sa restituie valoarea acestuia in momentul introducerii cererii de restituire a creditorului, nu pretul pe care l-a primit. Iar daca lucrul a pierit in mod fortuit, acesta, de asemenea este nevoit sa restituie valoarea in momentul introducerii cererii de restituire a creditorului.

             Adoptand cele evidentiate de mai sus, daca prin simplul fapt al nesupunerii debitorului asupra restituirii de buna-voie, creditorul va putea recurge la o actiune in justitie, denumita "in repetitiune".